Astăzi, "dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice". Aceasta este chemarea Bisericii pentru pomenirea generală a celor ce au adormit întru Domnul, pentru ca toţi aceştia să se bucure de fericirea veşnică. Rugăciunea celor vii pentru cei adormiţi aduce acestora din urmă mult folos, iar prin rugăciune cei vii îşi exprimă dragostea. "Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, care este dragoste. (...) În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această viaţă este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, Îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi", arată teologul Alexander Schmemann.

Sâmbăta morţilor a fost aşezată înaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne întrucât în această duminică se face amintire de cea de-a Doua Venire a lui Hristos, când se va face judecata sufletelor tuturor celor din veac adormiţi, de aceea mâine se prezintă parabola Mântuitorului Iisus Hristos despre Înfricoşătoarea Judecată. Aşadar, adunarea în rugăciunea Bisericii a tuturor celor din veac adormiţi în Sâmbăta morţilor anticipează adunarea finală a celor vii şi a celor morţi, lucru arătat prin numeroasele imne liturgice ce fac aluzie la Înfricoşătoarea Judecată: "Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se desface tot omul. Şi iarăşi sunând trâmbiţa morţii ca dintr-un cutremur, toţi se vor scula, întru întâmpinarea Ta, Hristoase Dumnezeule. Atunci, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi, aşază-i în locaşurile sfinţilor Tăi, odihnind sufletele robilor Tăi, Hristoase" (Slava de la Laude a Utreniei Sâmbetei Lăsatului sec de carne).

Astăzi, întreaga Biserică este reunită în rugăciune pentru a îndupleca pe Înfricoşătorul şi Dreptul Judecător ca să Se milostivească de aceste suflete. Parusia sau a Doua Venire a Domnului Hristos este comemorată la trecut nu ca "o aducere aminte pioasă", ci acest eveniment devine prezent şi actual, ziua de faţă fiind ajunul judecăţii, sfârşitul apropiindu-se. Astfel fiecare clipă devine un prilej de pocăinţă. De aceea, "Sâmbăta morţilor nu reprezintă doar o recapitulare a timpului şi a naturii umane în rugăciunea de mijlocire, ea are şi o dimensiune de pedagogie duhovnicească, propunând credincioşilor să înainteze spre cunoaşterea lor înşişi prin meditaţia asupra limitelor vieţii, trimiţând la recunoaşterea faptului că totul depinde numai de voinţa lui Dumnezeu", reliefează Makarios Simonopetritul.

Sâmbăta Lăsatului sec de carne deschide ciclul de pomenire a morţilor, ce va dura până în Sâmbăta Floriilor, cu excepţia Sâmbetei Lăsatului sec de brânză. (Ioan Buşagă)