Referate Religie

Cu 11 ani, înainte de dărâmarea Ierusalimului, în lungul convoi al surghiuniţilor se află şi Iezechiel. Contemporan cu profetul Ieremia, dar mult mai tânăr decât el, ajuns la capătul drumului s-a stabilit pe malul râului Chebar, nu departe de Babilon, unde îşi v-a desfăşura toată misiunea profetică. Apropiaţii cunosc în tânărul Iezechiel un preot desăvârşit, care cunoaşte totul despre legea lui Moise şi aplicarea ei în viaţa cultică.

Împreună cu conaţionalii săi trăieşte nu numai drama exilului ci şi conştiinţa că Nabucodonosor n-ar fi izbutit să dărâme Templul lui Solomon, dacă Dumnezeu nu şi-ar fi părăsit dinainte locaşul, scârbit până la dezgust şi mânie de pornirile idolatre ale poporului ales.
În al cincilea an de exil, tânărul Iezechiel este chemat la misiunea profetică. Această chemare se face printr-o grandioasă viziune asupra slavei Domnului. Mandatul său va dura 22 ani, până în 570, când este datată ultima sa profeţie.

Cât a trăit după ce a ţinut ultima cuvântare în anul al 27-lea al captivităţii sale, nu ştim. O tradiţie iudaică, primită de Sf. Părinţi, afirmă că profetul ar fi fost ucis în Babilon de către un judecător al poporului Israel, pentru că l-ar fi mustrat din pricina idolatriei.
Iezechiel avea să ţină trează speranţa unui viitor mai bun, între exilaţi, după distrugerea regatului antic şi a templului. El avea să demonstreze poporului că Dumnezeu este credincios întru promisiunile sale, cu tot dezastru ce s-a abătut asupra poporului. Pentru acest rol al său, Iezechiel se numeşte profetul ,, fidelităţii divine’’.

Iezechiel este şi marele inspirat al viziunilor ample.Viziunile sale cele mai importante sunt: carul de foc ( cap.1 ),templul profanat de idolatrie ( cap.8-11 ),păstorul cel bun ( cap.34 ),vedenia oaselor uscate şi al învierii morţilor ( cap.37 ), Noul Ierusalim ( cap 40-46 ),râul apei vieţii ( cap.47).

Comentatorii moderni se întreabă: cum trebuie considerate straniile acţiuni şi viziuni ale lui Iezechiel, în timpul cărora el era transportat în locuri îndepărtate? Cum sublinia G. Cooke şi cea mai mare parte a comentatorilor sunt de acord cu el, unele din acţiunile simbolice ‚, nu par susceptibile de-a fi fost împlinite într-adevăr’’. Arnold J.Tkacik consideră că cea mai mare parte a acţiunilor simbolice n-a fost niciodată realizată. Profeţii sunt, înainte de toate, predicatori, şi ca atare sunt specialişti în parabole şi alegorii. Iezechiel este numit ,, povestitor de parabole’’.

Viziunile sale probabil nu vor fi extazuri, în sens strict. Iezechiel a fost descris ca un mistic; într-adevăr toţi profeţii sunt mistici la fel cum toţi misticii sunt poeţi. Astfel viziunile sale nu sunt altceva decât realitatea lumii lui Dumnezeu profund experimentată de unul al cărui orizont e legat de transcendenţa lui Dumnezeu şi a cărui lume e plină de imanenta realitate a lui Dumnezeu. Ele sunt simbolisme construite în lumea foarte raţională, inspirată de influenţa pe care omniprezenta realitate a lui Dumnezeu o exercită asupra imaginaţiei şi intelectului său. Iezechiel nu era clarvăzător, dat fiind că era fizic prezent.

În Iezechiel găsim uniţi sacerdotul, profetul, poetul şi teologul, un organizator al religiei ca instituţie şi un predicator al religiei ca fapt de moralitate şi chiar de misticism, cu un sens profund al conştiinţei prezenţei şi transcendenţei lui Dumnezeu. Majoritatea comentatorilor săi se pierd dacă se aşează în faţa unui astfel de rol de o asemenea grandoare şi a unei personalităţi de o asemenea profunzime.

Vedenia lui Iezechiel din cap. 1. prezintă o imagine foarte complicată, a cărei exegeză nu e niciodată îndeajuns de limpede, mai ales că traducerile din ebraică, au la bază, texte în stare precară. Evident, autorul se fereşte de reprezentări antropomorfe de unde precauţia prin expresii de genul ,, înfăţişare”, ,, asemănare”, ,,părând a fi”, ,,ca un”, ,,ca o”, ,,asemenea”...Oricum, poate fi susţinută ideea unui Dumnezeu atotputernic, omniprezent, omniscient, inaccesibil în esenţa Sa.

Vedenia carului dumnezeiesc este prezentată de Iezechiel astfel: Iniţial, atenţia îi este atrasă de un nor uriaş din care iese foc. Apoi îşi fac apariţia patru făpturi vii descrise minuţios: un om, un leu, un bou, un vultur, mişcându-se înainte şi înapoi iute ca fulgerul. Aceste făpturi par a avea trăsături naturale cât şi supranaturale. În strânsă legătură cu fiecare făptură este o roată, corelată cu fiecare mişcare a lor.