ˇ
Dragoste adevarata a
dobandit acela care nu sufera banuieli si vorbe impotriva
aproapelui.
ˇ
Lucrarea proprie a mintii e
sa se ocupe neincetat cu cuvintele lui Dumnezeu.
ˇ
Placerea se stinge prin reaua
patimire si prin intristare, fie prin cele de buna voie, fie
prin cele aduse de Providenta.
ˇ
Iubirea de argint este o materie a
patimilor, intrucat face sa creasca placerea generala.
ˇ
Lipsa placerii naste
intristarea: iar placerea e impreunata cu toata patima.
ˇ
Trei sunt caile prin cari
primesti ganduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea
si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare
sunt cele din amintire.
ˇ
Cel caruia i s-a dat
intelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care
este inceputul si sfarsitul lumii.
ˇ
Lumina sufletului este sfanta
cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte,
umbla in intuneric.
ˇ
Cel ce petrece in intuneric este
lipsit de minte. Pe el il ia in primire intunericul nestiintei.
ˇ
Ratiunile lui Dumnezeu le
cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel
indragostit de adevar.
ˇ
Numai intalnirea duhovniceasca
foloseste. Iar decat toate celelalte, mai de pret este linistea
(isihia).
ˇ
Constiinta numai pe aceia
nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului.
ˇ
Intristarea cea de ocara e
pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe
acestea petrece neintristat.
ˇ
Auzind un cuvant folositor, nu judeca
pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor.
ˇ
Socotinta vicleana
gandeste rele si preface vredniciile aproapelui in scaderi.
ˇ
Nu crede gandului care judeca pe
aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gandeste cele rele.
ˇ
Pazeste-ti gandurile
si fugi de pacat, ca nu cumva, intunecandu-se mintea, sa vezi
unele in locul altora.
ˇ
Intareste-te gandindu-te la
Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu
nostru drept Belzebut.
ˇ
Banuiala rea intuneca
cugetarea si te face sa vezi, in loc de cale, cele alaturi de
cale.
ˇ
Pacatele stau alaturi de
virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept
pacate.
ˇ
Mintea zabovind in placere
sau in intristare cade repede mintea in patima trandaviei.
ˇ
Constiinta curata
ridica sufletul. Iar gandul murdar il doboara la pamant.
ˇ
Rascolindu-se, patimile
alunga slava desarta; iar de sunt inlaturate, aceea
iarasi se intoarce.
ˇ
Dumnezeu dand fiinta
fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija
(prin Providenta).
ˇ
Iar fiind Stapan si
facandu-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de
grija (culmea Providentei Sale).
ˇ
Caci Dumnezeu si Cuvantul
intrupandu-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup.
ˇ
Minune straina se
intampla in cer si pe pamant, ca Dumnezeu este pe
pamant si omul in ceruri.
ˇ
Ca unind pe oameni cu Ingerii,
sa daruiasca totodata intregii zidiri dumnezeirea.
ˇ
Cunostinta Sfintei si
celei de o fiinta Treimi este sfintire si indumnezeire
pentru Ingeri si pentru oameni.
ˇ
Iertarea pacatelor este
slobozire de patimi. Cine n-a fost inca slobozit prin har, n-a dobandit
inca iertarea.
ˇ
De vrei sa te
izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de
iubirea de sine, maica tuturor relelor.
ˇ
Sanatatea sufletului este
nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce
slujeste placerilor.
ˇ
Inceputul relelor din suflet este
iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.
ˇ
E propriu celui rational sa
se supuna ratiunii si sa-si struneasca si
robeasca trupul.
ˇ
Cele mai bune arme ale celui ce se
linisteste cu rabdare sunt infranarea, dragostea, rugaciunea,
atentia si citirea.
ˇ
Sa luptam pentru porunci ca
sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca
sa ne invrednicim de cunostinta.
ˇ
Dracii leaga mintea de cele
supuse simturilor, prin intristari si placeri, pofte
si temeri.
ˇ
Pofta dupa intelepciune
dispretuieste frica si placerea cunostintei
izgoneste intristarea.
ˇ
Sa nu intepi pe fratele cu
vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda cand vei primi cele asemenea.
ˇ
Mania e oprita de indelunga
rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata
de dragoste si de impreuna patimire (compatimire).
ˇ
Cui i s-a dat
cunostinta i s-a dat lumina intelegerii. Iar cel ce
primind-o o necinsteste va vedea intuneric.
ˇ
Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu ii
aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta intru adevar,
cu evlavie si cu dor.
ˇ
Nu uita de faptuire. Caci
uitand de ea se imputineaza cunostinta, si
facandu-se foamete, te vei cobori in Egipt.
ˇ
Egiptul spiritual este intunecimea
patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete.
ˇ
Obisnuieste-ti urechea
sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va
departa de gandurile necurate.
ˇ
Este cu neputinta
mintii sa se indeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va
taia afectiunea fata de simtire si fata
de cele supuse simturilor.
ˇ
Semnul ca mintea se
indeletniceste cu cele inteligibile il avem in aceea ca
dispretuieste toate cele ce desfateaza simtirea.
ˇ
Cand mintea se deschisa spre
vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie
de pierdut.
ˇ
Cand mintea se
imbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu
totul stapanire si pe simtire.
ˇ
Impiedica-ti mintea sa
se invarteasca in jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si
rodeasca prin ele placeri si intristari.
ˇ
De firea partii
rationale a sufletului tine sa se indeletniceasca cu
cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale sa
imbratiseze dragostea si infranarea.
ˇ
Minte desavarsita este
aceea care s-a imbibat de cunostinta; iar suflet
desavarsit este acela care s-a tesut cu virtutile.
ˇ
Sufletul intinat de patimi s-a
impietrit si nu primeste sa creada fara
taieri si arsuri.
ˇ
Pe cei invartosati ii iau
in primire probe infricosate. Caci fara dureri nu primesc
sa se inmoaie.
ˇ
Barbatul chibzuit se
ingrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe
cele fara voie.
ˇ
Grija de suflet se arata in
reaua patimire si in smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate
pacatele.
ˇ
Rabdarea este iubirea de osteneala
a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara
iubirea de placere.
ˇ
Cetirea si rugaciunea
curatesc mintea; iar dragostea si infranarea partea
pasionala (afectiva) a sufletului.
ˇ
Pazeste aceeasi
infranare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare.
ˇ
Cel ce-si pune legi sie-si
sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se
nesocoteste pe sine, pe sine se amageste.
ˇ
Deprinderea pacatului este boala
sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui.
ˇ
Pacatul invechit cere nevointa
(asceza) indelungata. Caci obisnuinta
invartosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data.
ˇ
Misca-ti mintea
necontenit la rugaciune si vei imprastia gandurile care
staruiesc in inima.
ˇ
Nevointa are trebuinta
de rabdare si de indelunga rabdare. Caci numai prin
osteneala indelungata se izgoneste iubirea de placere.
ˇ
Te vei deda usor cu ostenelile
nevointei, de vei face toate cu masura si cu
randuiala.
ˇ
Pazeste aceeasi
masura in nevointa si sa nu dezlegi canonul
fara trebuinta.
ˇ
Precum dragostea si infranarea
curatesc gandurile, asa contemplatia si
rugaciunea toata inaltarea trufasa.
ˇ
Cel ce rabda loviturile
incercarilor fara voie se face smerit la buget, bine
nadajduitor si cercat.
ˇ
Pacatul e vestejit de
staruinta in suferinte si e ars deplin de rabdarea pana
la capat.
ˇ
Venirea ostenelilor indurereaza
simtirea, iar venirea intristarii inlatura placerea.
ˇ
Mintea chibzuita isi
intareste sufletul si-si deprinde trupul la toata
nevointa.
ˇ
Cel ce inainteaza
filosofeaza in acestea trei: in porunci, in dogme si in credinta
Sfintei Treimi.
ˇ
Mintea izbavita de patimi
se afla in acestea: in ganduri simple, in contemplarea fapturilor
si in lumina vesnica.
ˇ
Patimile sunt starnite de acestea
trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum
s-a zis.
ˇ
Mintea care a inchis simtirea
si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are
razboi decat cu amintirea.
ˇ
Postul cumpatat, privegherea
si cantarea de psalmi fac egala starea trupului.
ˇ
Acestea trei schimba in rau
starea trupului: lipsa de regula in hrana, schimbarea aerului si
atingerea dracilor.
ˇ
Amintirile patimase sunt
facute simple prin rugaciune, citire, infranare si dragoste.
ˇ
Inchide intai simtirea prin
liniste si apoi lupta cu armele virtutilor impotriva
amintirilor.
ˇ
Pacatul cu cugetul este reaua
intrebuintare a gandurilor; iar pacatul cu fapta este reaua intrebuintare
a lucrurilor.
ˇ
Nepatimire
desavarsita are acela care nu e impatimit nici de lucruri,
nici de amintirile lor.
ˇ
Amintirea raului este o
lepra a sufletului; si i se intampla aceasta din necinstiri, din
paguba, sau din banuiala gandurilor.
ˇ
Domnul orbeste mintea
patimasa; caci se intristeaza pe nedrept pentru cele
bune ale aproapelui.
ˇ
Ura fata de aproapele este
moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul barfitorului.
ˇ
Trandavia vine din
neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de
iubirea placerii.
ˇ
Saturarea naste pofta
dupa feluri multe de mancari; iar lipsa indulceste si
painea simpla.
ˇ
Cel ce se bucura in chip ascuns
impreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce
ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de
pizma.
ˇ
Indeparteaza-te de cel ce
vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobandit nume mare la
multi.
ˇ
Castiga-ti prieten pe
barbatul iubitor de osteneala si il vei afla acoperamant
greselilor tale.
ˇ
Nepasatorul s-a vandut
multor stapani; si cum il poarta, asa umbla.
ˇ
In vreme de pace iti este
binevoitor ca un prieten; iar in vreme de incercare te razboieste ca
un dusman.
ˇ
Isi pune sufletul sau
pentru tine inainte de starnirea patimilor; iar cand se starnesc, iti ia sufletul
tau.
ˇ
Mintea luminata scoate cuvinte
intelepte si sufletul cultiva ganduri dumnezeiesti.
ˇ
In cei ce inainteaza,
dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; in cei
desavarsiti, deprinderile in amandoua partile
sunt greu de clintit.
ˇ
Taria sufletului este o
deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: ''Cine
ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos'', si celelalte.
ˇ
Ţine de firea mintii
sa petreaca in Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de
grija si despre judecatile Lui infricosate.
|