Site pages Site News Blog Publisher File Catalog Photo Albums FAQ Forum

1. Frate, la inceputul lepădării, sirguieste-te să sădesti in tine virtuti frumoase, ca să te faci folositor si obstii si să te slăvească la sfirsit Domnul. Să nu cistigi indrăzneală fată de staret, niciodată, cum am zis si mai inainte, nici să nu ceri cinstire de la el. Să nu-ti cistigi prietenie cu cei mai mari, nici să nu dai tircoale chiliilor lor, cunoscind că prin aceasta nu numai că incepe să se inrădăcineze in tine patima slavei desarte, dar te si faci urit in ochii intiistătătorului. Căci se intimplă totdeauna aceasta. Deci cel ce intelege să inteleagă. Ci sezi in chilia ta, oricum ar fi, in pace. Iar de la cel ce vrea să se intilnească cu tine, nu te intoarce, din pricină de

evlavie. Căci intilnindu-te cu el cu gind prietenesc, nu te vei vătăma, chiar dacă iti este dintre dusmani. Iar dacă nu vezi in aceasta vreun folos pentru tine, trebuie să tii seama de scopul celui ce vrea să se folosească de la tine.

2. Trebuie să ai totdeauna in tine frica lui Dumnezeu si să cercetezi in fiecare zi, ce ai făcut bine, sice rău. Iar de cele bune să uiti, ca nu cumva să cazi inpatima slavei desarte, iar fată de cele potrivnice să tefolosesti de lacrimi impreunate cu mărturisirea si curugăciune stăruitoare. Cercetarea să-ti fie asa : sfirsin-du-se ziua si venind seara, cugetă intru tine : Oare cumam petrecut ziua, cu ajutorul lui Dumnezeu ? N-amosindit pe cineva, nu l-am grăit de rău, nu l-am scirbit,n-am căutat la fata cuiva cu patimă, sau n-am fost neascultător celui mai mare in slujbă, si nu mi-am neglijat-o pe aceasta ? Nu m-am miniat pe cineva, sau stindla rugăciunea de obste, nu mi-am ocupat mintea culucruri nefolositoare, sau n-am lipsit de la biserică side la pravilă, ingreuiat de lene ? Dacă te găsesti nevinovat de toate acestea (ceea ce e cu neputintă, "căcinimeni nu e curat de intinare, nici măcar o singură zidin viata lui" (Iov XIV, 4) si nimeni nu se va lăuda căare inima curată), strigă către Dumnezeu cu multe lacrimi : Doamne, iartă-mi mie toate cite am gresit culucrul, cu cuvintul, cu stiintă si cu nestiintă. Căci multegresim si nu stim.

3. In fiecare zi trebuie să vădesti părintelui tău duhovnicesc tot gindul tău, si ceea ce-ti va spune el, săprimesti ca din gură dumnezeiască, cu toată incredintarea, si să nu le spui acestea altcuiva, zicind : intre-bind pe părintele asta si asta, mi-a spus asta si asta ; sisă descosi cu acela dacă a spus bine sau dacă n-a spusbine, intrebindu-te : ce trebuie deci să fac ca să-mi ajut?

Căci aceste cuvinte sint pline de necredintă fată de părintele tău si vătămătoare de suflet. De obicei aceasta se intimplă de cele mai multe ori incepătorilor.

4. Trebuie să privesti pe toti cei din obste ca sfinti,si numai pe tine să te socotesti ca cel din urmă păcătos.Să gindesti că toti se mintuiesc, numai tu singur vei fiosindit in ziua aceea. Si cugetind acestea, cind stai larugăciunea de obste să nu incetezi a plinge fierbinte,intru străpungerea inimii, fără să spui vreo vorbă celorce se smintesc sau rid de aceasta. Iar dacă te vezi petine alunecind din pricina aceasta in slavă desartă, iesidin biserică si fă-o aceasta in ascuns, intorcindu-te degrabă iarăsi la locul tău. Aceasta e bine să o facă indeosebi incepătorii, mai ales in vremea celor sasepsalmi, a stihologiei, a citirii si a dumnezeiestii liturghii. Ia seama să nu osindesti pe cineva, ci pune-ti inminte că : toti citi mă văd plingind astăzi, intelegind căsint foarte păcătos, se roagă pentru mmtuirea mea. Cugetind aceasta pururea si implinind-o neincetat, te veifolosi mult si-ti vei atrage harul lui Dumnezeu si te veiface părtas de fericirea dumnezeiască.

5. Să nu te duci la chilia cuiva, afară de a staretului, si aceasta rar. Dacă vrei să-1 intrebi despre vreungind, fă-o aceasta in biserică. Iar de la rugăciunea deobste, intoarce-te indată in chilie, si apoi la slujba ta.După cină, punind metanie inaintea staretului si cerin-du-i rugăciunea, aleargă iarăsi degrabă, in tăcere, lachilie. Căci e mai bun un "Sfinte Dumnezeule", cu lua-re-aminte, inainte de culcare, decit o priveghere de patru ceasuri in convorbiri nefolositoare. Acolo unde este străpungerea inimii si plinsul duhovnicesc, acolo este si luminarea dumnezeiască231. Iar unde vine aceasta, se alungă trindăvia si lincezeala.

6. Să nu dobindesti o dragoste deosebită fată denici o persoană, mai ales fată de un incepător, chiardacă ti se pare că are o viată foarte frumoasă si in afarăde orice bănuială. Căci din duhovnicească, ea ti se preface de cele mai multe ori in pătimasă, si cazi in necazuri fără folos. De obicei aceasta se intimplă mai alescelor ce se nevoiesc. Dar smerenia si rugăciunea neincetată ii invată despre acestea. Căci nu e vreme să vorbim despre acestea cu de-amănuntul. Iar cel ce intelegesă inteleagă.

7. Trebuie să te socotesti pe tine străin de tot fratele care este in obste, si mai ales de cei cunoscuti dinlume. Dar să iubesti pe toti la fel232. Iar pe cei evlaviosisi nevoitori să-i privesti ca pe sfinti. Dar pentru ceitrindavi socot că trebuie să te rogi mai stăruitor. Totusi, precum am arătat mai sus, socotindu-i pe totisfinti, grăbeste de te curăteste de patimi prin plins, ca,luminat de har, să-i vezi pe toti egali si să te impărtăsesti de fericirea celor curati cu inima.

8. Socoteste, frate, că aceasta se numeste retragerea deplină din lume : omorirea deplină a voii proprii.Apoi nealipirea pătimasă si renuntarea la părinti, lamembrii familiei si la prieteni.

9. Apoi lipsirea de toate ce le ai, dăruindu-le săracilor, potrivit cu Cel ce a zis : "Vinde-ti averile si le dăsăracilor"- (Luca XII, 33) ; si uitarea tuturor persoanelor pe care le-ai iubit, fie trupeste, fie duhovniceste.

10. Pe urmă mărturisirea tuturor celor ascunse aleinimii, săvirsite de tine din copilărie si pină in acestceas, in fata părintelui duhovnicesc, sau a staretului, cain fata lui Dumnezeu, Care cercetează inimile si rărunchii, stiind că loan boteza cu botez de pocăintă si totiveneau la el mărturisindu-si păcatele (Marcu I, 4). Căcidin aceasta vine mare bucurie sufletului si usurareconstiintei, după proorocul care zice : "Spune tu intiipăcatele tale, ca să te indreptezi" (Isaia XLIII, 26).

11. Să sădesti apoi in sufletul tău incredintarea cădupă intrarea ta in obste au murit părintii tăi si totifratii si să socotesti ca tată si ca mamă pe Dumnezeusi pe intiistătător. Si să nu mai ceri ceva de la ei pentruvreo trebuintă trupească ; iar dacă din purtare de grijăti se trimite ceva de ei, primeste si multumeste pentrugrija lor, dar da ceea ce ti s-a trimis la cămara străinilor, sau la bolnită. Si fă aceasta intru smerenie. Căci nue o faptă a celor desăvirsiti, ci a celor preamici.

12. Să faci tot lucrul care e bun cu smerenie, gin-dindu-te la Cel ce a zis : "Cind veti fi făcut toate acestea, ziceti că slugi netrebnice sintem, ceea ce eram datori să facem am făcut" (Luca XVII, 10).

13. Să te păzesti să primesti Sfinta impărtăsanie,avind ceva impotriva cuiva, fie chiar cea mai mică ispită a vreunui gind, pină ce nu dobindesti impăcareacu fapta. Dar si aceasta o vei invăta din rugăciune.

14. Să fii gata să primesti in fiecare zi orice necaz,socotind că acestea iti aduc izbăvire de multele datorii si să multumesti Sfintului Dumnezeu. Căci din acestea dobindeste cineva indrăznire neinfruntată, după marele apostol : "Că necazul lucrează răbdare, iar răbdarea cercare, iar cercarea nădejde, iar nădejdea nu rusinează" (Rom. V, 3). "Căci cele ce ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9), acestea sint, după făgăduinta cea nemin-cinoasă, cele ce vor fi date celor ce arată răbdare in necazuri, cu impreuna-lucrare a harului ; căci fără har nu se poate isprăvi nimic.

15. Să nu tii ceva din cele materiale in chilie, fiemăcar toiag, afară de un cos, de o saltea de paie, de uncojocel si de o haină cu care te imbraci. Dacă se poate,nici măcar ceva sub picioare. Căci s-a spus si despreaceasta un cuvint. Dar cine intelege să inteleagă.

16. Să nu ceri staretului ceva din cele trebuincioase, afară de cele rinduite. Nici să nu asculti de vreungind ispititor, ca să se schimbe ceva din cele ce ti se dă.Si oricum ar fi, primeste-le cu multumire si fii bucurosde ele. Nu e ingăduit să vinzi ceva. Murdărindu-se haina, spal-o de două ori pe an. Cere, cu infătisare de sărac si de străin, cu toată smerenia, haina altui frate, pi-nă cind cea spălată a ta se usucă la soare. Apoi intoar-ce-i-o iarăsi cu multumire. Asemenea si imbrăcămintea de deasupra si orice altceva.

17. Să te ostenesti după putere in ascultarea ta.Iar in chilie să stăruiesti si in rugăciune impreunată cupocăintă si cu luare-aminte si cu lacrimi dese. Si să nu-tipui in gind că azi te-ai ostenit cu prea multă prisosintăsi deci să scurtezi ceva din rugăciune din pricina ostenelii trupesti. Căci iti spun tie că pe cit se sileste cineva pe sine in ascultare, lipsindu-se de rugăciune, pe atit să socotească că a pierdut mai mult. Si de fapt asa este.

18. Dar inainte de toate trebuie să iei parte la slujbele bisericesti si să pleci cel din urmă, afară de marenevoie. Mai ales la utrenie si la liturghie.

19. Trebuie să ai toată supunerea fată de staretultău, de care ai fost si tuns. Si să implinesti fără deosebire cele poruncite de el pină la moarte, chiar dacă itipar cu neputintă. Prin aceasta urmezi Celui ce s-a făcut ascultător pină la moartea pe cruce. Dar nu numaifată de staret, ci si fată de toată obstea fratilor. Iar primind o slujire, să nu fii neascultător in ceva. Si dacăceea ce ti se porunceste ar fi peste puterea ta, punindmetanie, cere scutire de aceasta. Iar dacă aceasta se respinge, socotind că "impărătia cerurilor este a celor ce oiau cu sila si cei ce o silesc o vor răpi"- (Luca XVI, 16),sileste-te.

20. Să te misti cu umilintă in fata intregii obsti,ca un nevăzut si necunoscut si ca si cind n-ai fi deloc.Cel ce vietuieste astfel, indrăznesc să spun că făcin-du-se văzător ajutat de har, prezice multe. Unul caacesta plinge mult si pentru scăderile altora. Răminindneimprăstiat, intrucit nu sufere de impătimirea de celemateriale, nu va primi să alunece din dragostea duhovnicească si dumnezeiască, in acestea. Si nu e lucru demirare că prezice. Căci aceasta vine de multe ori si dela draci. Totusi cel ce intelege să inteleagă. Dar dacăincepe cineva să primească mărturisiri, poate se va lipsisi de acestea, fiind ocupat cu cercetarea gindurilor celorlalti. Iar dacă din multă smerenie se va opri de laacestea, adică de la a sfătui si de la a asculta, va fi rea- sezat iarăsi in starea de mai inainte. Dar cunostinta acestora numai Dumnezeu o are. Eu, stăpinit de frică, nu indrăznesc să vorbesc despre ele.

21. Să ai totdeauna mintea la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mincare si in convorbiri, in lucrul miinilor si in orice altă faptă, după cuvintul proorocului : "Am văzut pe Domnul inaintea mea pururea"233. Dar să te socotesti pe tine mai păcătos decit tot omul. Petrecind timp indelungat in acest gind, se va ivi in intelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze 23\ Si cu cit o vei cere mai mult, cu mai multă luare-aminte si cu o cugetare neimprăstiată, cu osteneala multă si cu lacrimi, cu atit ti se va arăta mai strălucitoare235. Iar arătindu-ti-se, o iubesti. Iar iubind-o, te cu-rătesti. Iar pe cel ce-1 curăteste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminindu-1 si invătindu-1 să deosebească binele de rău. Dar să stii, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să se sălăs-luiască aceasta in sufletul tău si să lumineze in el ca luna intunericul noptii23S. Mai trebuie să fii atent si la atacurile gindurilor de slavă desartă si de inchipuire desine ; si să nu osindesti pe cineva, văzindu-1 că face ceva ce nu se cuvine. Căci dracii văzind sufletul eliberat de patimi si de ispite, prin sălăsluirea harului, aruncă in el unele ca acestea. Dar ajutorul de la Dumnezeu să fie in tine impreună cu pocăinta neincetată si cu coplesire de lacrimi. Ia seama insă să nu pătimesti ceva din multa bucurie si pocăintă. De aceea să nu socotesti că acestea sint din osteneala ta si nu din harul lui Dumnezeu. Căci atunci se vor lua de la tine si le vei căuta mult in rugăciune si nu le vei afla ; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fă, Doamne, să nu ne lipsim niciodată de harul Tău. insă de ti se va intimpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicindu-te si in-tinzind miinile, roagă-te, zicind asa : "Doamne, milu-ieste-mă pe mine păcătosul237 si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tău. Vezi, Doamne, la ce neputintă si ginduri m-au adus multele mele păcate. Desi voiesc, Doamne, să socotesc pierderea min-giierii ca venită de la draci si din mindrie, nu pot, căci stiu că cei ce implinesc voia Ta se impotrivesc acelora. Dar eu care implinesc in fiecare zi voia lor, cum nu voi fi ispitit de ei ? Sint ispitit fără indoială de multele mele păcate238. Si acum, Doamne, Doamne, dacă e cu voia Ta si spre folosul meu, să vină iar harul Tău in robul Tău, ca, văzindu-1 pe acesta, să mă bucur intru pocăintă si plins239, luminat de raza pururea luminoasă aacestuia, păzit de gindurile murdare si de tot lucrul rău si de toate greselile mele, cele cu stiintă si cu nestiintă. Si astfel să primesc, Doamne, plinătatea indrăz-nirii către Tine, in necazurile ce vin asupra robului Tău de la draci si de la oameni si să primesc si tăierea voii mele, cunoscind bunătătile care asteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Căci Tu ai zis, Doamne, că "cel ce va cere va lua si cel ce caută va afla si celui ce bate i se va deschide". Pe lingă acestea, frate, stăruie rugindu-te in cugetul tău, si in celelalte toate cite ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trindă-viei. Si Dumnezeu cel bun nu te va părăsi.

22. Păstrează chilia pe care ai primit-o de la intii-stătător la inceput, pină la sfirsit. Iar dacă din pricina vechimii sau a dărimării ei, vei fi tulburat in gind, pu-nind metanie intiistătătorului, fă-i cunoscut acest lucru cu smerenie. Si de te va asculta, bucură-te. Iar de nu, multumeste si asa, aducindu-ti aminte de Stăpinul tău care nu a avut unde să-si plece capul. Căci dacă l-ai tulbura de două sau de trei sau de patru ori cu aceasta, se naste indrăzneala, apoi neincrederea si la urmă dispretul. Dacă voiesti, deci, să duci viată linistită si pasnică, nu cere deloc vreo usurare trupească de la staret. Fă aceasta de la inceput si rabdă cu bărbătie să fii dispretuit si nesocotit de toti, după porunca Domnului.Deci dacă voiesti să-ti păstrezi increderea si iubirea fată de el si să-1 vezi ca pe un sfint, păzeste aceste trei lucruri : nu cere vreo usurare si nu-ti lua indrăzneală fată de el si nu te duce des la el, cum fac unii, pe motiv că sint ajutati de el. Căci acesta nu e un lucru de laudă, ci omenesc. Nu te osindesc nici dacă ascunzi de el tot gindul ce se iveste in tine. Căci dacă păzesti acestea, vei trece neinvăluit marea vietii si vei socoti pe părinte, oricum ar fi, ca pe un sfint. Iar dacă te vei apropia in biserică, ca să intrebi pe părintele tău despre vreun gind si vei vedea pe altul luindu-ti inainte, pentru acelasi lucru sau pentru altul, si părintele te va-trece cu vederea, din pricina acestuia, să nu te intristezi, nici să gindesti ceva impotriva lui. Ci stai de-o parte cu miinile incrucisate, pină va isprăvi cu acela si te va chema. Căci părintii obisnuiesc uneori să facă să ni se intimple acestea, poate si cu voia, spre cercarea si izbăvirea noastră de păcatele de mai inainte.

23. Să postesti cele trei patruzecimi239b ; in cea marein chip indoit, afară de cele două mari sărbători si desimbătă si duminică, iar in celelalte două, fără o zi. Iarin celelalte zile ale anului, să măninci o dată, afară desimbătă si duminică si sărbătoarea, dar nu ca să tesaturi.

24. Sirguieste-te să fii chip folositor intregii obstispre toată virtutea, smerenia si blindetea, milostivireasi ascultarea pină si de cei mai neinsemnati ; chip deneminiere, de neimpătimire, de sărăcie si pocăintă, denerăutate si neiscodire, de simplitate in purtări si deinstrăinare fată de tot omul, de cercetare a bolnavilor,de mingiiere a celor necăjiti, de neintoarcere de la ceice au nevoie de vreun folos de la tine. Să nu o faciaceasta pe motivul convorbirii tale cu Dumnezeu. Căcimai mare este iubirea, decit rugăciunea240. Să fim cucompătimire fată de toti, neiubitori de slavă desartă, ne-indrăzneti, necertăreti, necerind ceva de la intiistătă-torul, niscai slujbe sau altceva. Dă cinstire tuturor preotilor. Să fii cu luare-aminte in rugăciune, intr-o stare nemestesugită. Arată iubire fată de toti. Nu te sirgui să ispitesti si să cercetezi Scripturile pentru slavă. Căci te va invăta rugăciunea cea cu lacrimi si luminarea cea din har.De esti intrebat despre ceva din cele ce se cuvin, invată cu multă smerenie din viata ta, ca din a altuia241, cele cu privire la faptele indumnezeitoare cu ajutorul harului. invată cu gind neiubitor de slavă desartă, oricine s-ar intimpla să fie cel ce doreste să se folosească. Si să nu intorci de la gindul său pe cel ce vrea să se folosească de la tine, ci primeste greselile lui, oricare ar fi ele, plingind si rugindu-te pentru el. Căci acestea sint dovada iubirii si a desăvarsitei impreună-pătimiri. Să nu respingi pe cel ce vine la tine, pe motiv că nu vrei să te vatemi prin ascultarea unor astfel de lucruri. Căci cu ajutorul harului nu te vei vătăma. Dar ca să nu se vateme cei multi, trebuie să ti se spună acestea in loc ascuns, chiar dacă ar fi să suporti ca om ispita vreunui gind. Dar dacă vei fi un om cu har, nu te va supăra niciodată nici aceasta. Si apoi am invătat că nu trebuie să căutăm ale noastre, ci ale altora, ca să se mintuiască. Dar precum am spus inainte, trebuie să duci o viată ne-iubitoare de cistig. Si să te socotesti sub lucrarea harului, cind te vei simti cu adevărat mai păcătos decit esti. Iar cum se intimpla aceasta, nu stiu să spun, numai Dumnezeu stie.

25. Cit priveste orele de priveghere, trebuie ca două ore să citesti si două să te rogi intru pocăintă cu lacrimi,urmind pravila pe care o vrei. Dacă voiesti, citeste si cei 12 Psalmi si pe cel neprihănit si rugăciunea sfintului Eustratie. Acestea in noptile cele lungi. Iar in cele scurte, fă rinduiala mai scurtă, după puterea dată tie de Dumnezeu. Căci fără ea nu poti săvirsi nici un bine, cum zice proorocul. Căci "pasii omului sint indreptati de Domnul" (Prov. X, 9). Dar chiar Domnul a spus : "Fără de Mine nu puteti face nimic" (Ioan XV, 5). Iar fără lacrimi să nu te impărtăsesti niciodată.

26. Să măninci cele puse inaintea ta, orice ar fi. Deasemenea să bei vinul cu infrinare, fără cirtire. Iar dacămăninci singur, din pricină de neputintă, mănincă legume crude cu untdelemn. Dacă vreunul dintre frati ititrimite ceva de mincare, primeste cu multumire si smerenie ca un străin. Si impărtăseste-te din ce ti-a trimis,orice ar fi. Iar ce rămine, trimite altui frate sărac sievlavios. Iar dacă te cheamă cineva la mingiiere, impăr-tăseste-te din toate cele puse inainte, dar putin, păzindporunca infrinării. Iar ridicindu-te si punind metaniein chipul străinului si al săracului, dă-i multumire zi-cind : "Dumnezeu-Tatăl să-ti răsplătească, sfintite părinte". Ia aminte să nu vorbesti ceva, chiar dacă ar fi defolos.

27. Iar dacă vreunul dintre frati a fost intristat fiede intiistătător, fie de iconom, fie de altcineva, si vinela tine, mingiie-1 asa : "Crede, frate, spre cercarea ta tis-a intimplat aceasta. Căci si mie mi s-a intimplat demulte ori aceasta si m-am intristat si descurajat. Dar decind am fost instiintat că acestea se intimplă spre cercare, le port cu multumire. Fă asadar si tu asa. Si maidegrabă să te veselesti de astfel de necazuri". Iar dacăacela ar incepe să birfească, nici atunci să nu te schimbi.Ci mmgiie-1 cum te va ajuta harul, căci sint multe chi- puri de dreaptă socoteală. Si ajută pe frate după cum ii intelegi starea de suflet si gindurile lui si nu-1 lăsa să plece netămăduit.

28. Iar dacă s-ar intimplă ca un frate să fie bolnavsi tu nu l-ai cercetat de mult, trebuie să-i trimiti maiinainte ceva, vestindu-i aceasta : -"Crede, sfintite părinte, că abia azi am aflat despre boala ta si te rog de iertare". Iar apoi mergind la el, pune metanie si, făcindrugăciune, spune-i asa : cum ti-a ajutat Dumnezeu, sfintite părinte ! Apoi sezind cu miinile incrucisate, taci. Iardacă sint si altii de fată, pentru cercetare, ia aminte sănu mai vorbesti ceva, nici din Scriptură, nici din celefiresti, mai ales dacă nu esti intrebat, ca să nu ai necaz pe urmă. Căci aceasta se intimplă de cele mai multeori fratilor mai simpli.

29. Dacă se intimplă să stai la masă cu frati evla-viosi, să te impărtăsesti din cele puse inainte, fără deosebire, oricare ar fi ele. Iar dacă ai poruncă de la cinevasă nu măninci peste sau altceva, dar acestea sint pusepe masă, dacă cel ce a dat poruncă e aproape, mergindinduplecă-1 să-ti ingăduie să gusti. Iar dacă nu e defată, sau stii că nu-ti va ingădui, si totusi nu voiesti să-ismintesti pe frati, incredintează-i, după masă, aceluiace-ai făcut, cerind iertare. Iar dacă nu voiesti să facinici una din acestea, e mai bine să nu mergi la ei. Căcivei cistiga două lucruri : vei alunga si pe dracul slaveidesarte si-i vei izbăvi si pe aceia de sminteală si de intristare. Iar de sint din cei mai grosi de simtire, păzestecanonul. Dar e mai bine ca si in fata acestora să gustidin toate cite putin. La fel, cu prilejul mingiierii ce ti-oface cineva, potrivit apostolului care hotărăste -"să semănince tot ce se pune inainte, nedeosebind nimic pentru constiintă" (1 Cor. X, 15).

30. Dacă in vreme ce-ti faci rugăciunea in chilie, bate cineva la usă, deschide-i si sezind vorbeste-i cusmerenie despre ceea ce-1 preocupă din cele ce-i sint defolos. De e apăsat de vreun necaz, sirguieste-te să-1ajuti, fie cu cuvintul, fie cu lucrul. Apoi plecind acela,inchizind usa, reia-ti rugăciunea. Căci slujirea celor cevin la tine este asemenea impăcării (Matei V, 24). Darnu trebuie făcut asa cind e vorba de lucruri lumesti. inacest caz, isprăveste intii rugăciunea si apoi vorbestecu el.

31. Dacă in vreme ce te rogi, iti vine vreo frică,sau vreo lovitură, sau străluceste vreo lumină, sau seintimplă altceva, să nu te tulburi. Ci stăruie si mai intins in rugăciune. Căci se iveste o tulburare drăceascăsau vreo frică sau vreo iesire din sine (extaz), ca slăbind să lasi rugăciunea si ca, ajuns la un astfel de obicei, să te facă pradă lui. Dar dacă săvirsind rugăciunea,iti străluceste vreo lumină cu neputintă de tălmăcit242,si sufletul ti se umple de o bucurie negrăită si de dorinta celor mai inalte si incep să-ti curgă lacrimile insotite de pocăintă, cunoaste că aceasta este o vizită dumnezeiască si un ajutor dumnezeiesc. "Si dacă răminemult, ca să nu-ti vină ceva mai mult decit aceasta,prin faptul că esti stăpinit de lacrimi, indreaptă-ti mintea spre ceva din cele trupesti si prin aceasta te vei smeri. Dar ia seama să nu părăsesti rugăciunea de fricavrăjmasilor, ci asa cum in cazul cind se sperie copilulde niste mormoloci, se refugiază in bratele mamei siale tatălui, aruncind frica de ei, asa si tu, alergind prinrugăciune la Dumnezeu, scapă de frica lor.

32. Dacă in vreme ce sezi in chilie, venind vreun frate te va intreba despre vreun război trupesc, să nu-1 respingi. Ci foloseste-1 cu pocăintă din ceea ce-ti va dărui harul lui Dumnezeu si din ceea ce ai cistigat din faptele tale si apoi slobozeste-1. Iar cind iese, punind metanie inaintea lui, spune-i : "Crede, frate, că nădăjduiesc in iubirea de oameni a lui Dumnezeu si deci că va fugi de la tine acest război, numai să nu dai inapoi si să nu te molesesti". Iar după ce a iesit acela, ridicindu-te si inchipuindu-ti războiul lui, inăltindu-ti miinile cu lacrimi spre Dumnezeu, roagă-te cu suspine pentru fratele, zicind : "Doamne Dumnezeule, Cel ce nu voiesti moartea păcătosului, rinduieste lucrul după cum stii si precum este de folos fratelui acesta". Si Dumnezeu, cu-noscind increderea aceluia in tine si impreună-pătimi-rea si rugăciunea ta sinceră, va usura, din iubire fată de el, războiul lui.

33. Toate acestea sint folositoare, frate, pocăintei. Si trebuie să le implinesti cu inimă zdrobită, cu răbdare si cu multumire. Căci sint izvoare ale lacrimilor si cură-titoare de patimi si pricini ale Impărătiei cerurilor. "Căci impărătia cerurilor este a celor ce o silesc si cei ce o silesc, o vor răpi pe ea" (Matei XI, 12). Si de vei implini acestea, vei iesi cu totul din vechile năravuri, ba poate chiar si din atacurile gindului. Căci intunericul se retrage din fata luminii si umbra din fata soarelui. Dar de le va neglija cineva pe acestea la inceput, slă-bindu-i gindul si făcindu-se curios, se va lipsi de har. Si atunci căzind in patimile celor rele, isi cunoaste neputinta sa, umplindu-se de frică.Dar nici să nu creadă cel ce reuseste că aceasta e rodul ostenelii sale, ci al harului lui Dumnezeu. Dar ei trebuie să se curătească după putere : "intii trebuie să te curătesti si apoi să vorbesti cu Cel curat". Căci curătindu-se mintea, va primi iluminarea luminii dumnezeiesti, care, chiar de ar primi-o toată lumea, nu se imputinează. Căci ea se sălăsluieste in chip intelegător in cei ce o vor dobindi.

34. Cel ce a dobindit acestea să ia seama la sineinsusi si la atacurile gandurilor, pentru că cel ce petrecein mijlocul oamenilor e cu neputintă, socotesc, să le biruiască. Mai ales e cu neputintă să biruiască atacul pizmei si al slavei desarte acela care e lăudat de oameniidin lume pentru viata lui vrednică de laudă si pentrudispretuirea lucrurilor văzute. Pe lingă aceasta, de multe ori cunoscind sau văzind sau auzind că cineva faceceva ce nu se cuvine, il osindeste. De aceea unul caacesta trebuie să ia aminte să nu iscodească cele ce zice,sau ce face staretul, sau slujitorii. Iar dacă, biruit depatimă, va gindi sau va spune ceva necuvenit, să se indrepte pe sine cu pocăintă. Să ia aminte si la starea inbiserică si la slujbe. Pentru că gindurile slavei desarteau obiceiul să tulbure pe cei virtuosi si in acestea, fiein cintare, fie in rugăciunea in care mintea nu trebuiesă umble de colo pină colo, luind seama că alti fratisint imprăstiati si tulburati. Să inainteze cu luare-aminte in ritmul cintării duhovnicesti si să cinte cumintea cele ale ingerilor. Să ia aminte să nu se facăarătat nimănui altuia decit lui Dumnezeu si să nu selase ispitit de cei ce fac asemenea lucruri, nici ca să-ijudece, nici ca să-i fericească. Dar acestea toate nu levei putea ocoli, decit de te vei păzi in smerenie, in iubire, in mărturisire si in nepătimire.

35. Sirguieste-te să nu superi pe cineva fie cu cu-vintul, fie cu fapta, ci să-i mingii pe aceia care sint

supărati de altii, pe cit e cu putintă. Si să nu socotesti vreodată că ai biruit mestesugirile diavolului si să cazi in slavă desartă. Pentru că firea omenească nu poate să le biruiască, decit numai harul lui Dumnezeu. Deci, cei ce sint supusi intiistătătorului să le păzească toate acestea. Iar celor indrăgostiti de liniste nu le pot spune nimic. Dar fiecare să cugete la cele ce le-am spus si la cele ce se cuvin celor ce se linistesc, pentru că linistea are nevoie de viata cea mai bine indrumată.

36. Dacă ai cistigat incredere si sigurantă in vreun frate din obste, si-i mărturisesti lui gindurile tale, să nu incetezi, frate, vreodată să mergi la el si să-i impărtăsesti gindurile care vin in fiecare zi si ceas. Toti ar trebui să meargă la staret ca să se mărturisească. De aceea am spus aceasta, cu pogorămint, fiindcă unii nu voiesc să vădească gindurile lor staretului, din multă slăbiciune si din neincrederea ce o au in el. insă nu trebuie să colinzi de la unul la altul, ascultind de vrăjmasul care-ti spune in ascuns că pricinuiesti povară mer-gind des la fratele acela care primeste gindurile tale, sau că e rusine să-i infătisezi de multe ori ale tale, ca să te facă prin aceasta să intrerupi mărturisirea, sau să mergi la altul. Pentru că dacă mergem la cel dintii, vom cistiga si mai multă incredere in el, si ne vom folosi mult si din viata si din cuvintele lui si nu vom fi osinditi de nici un altul pentru viata noastră, ci vom fi lăudati de toti că păzim credinta. Iar dacă neglijăm să ne mărturisim des păcatele noastre, cădem in patimi mai mari si ne rusinăm iarăsi să le mai facem cunoscute si ne prăvălim in prăpastia deznădejdii. Iar dacă mergem la alt duhovnic (lucru ce nu e ingăduit să-1 facem), dacă duhovnicul e din aceeasi obste, toti fratii ne vor invinui că am călcat credinta ce am avut-o in cel dintii si vom fi foarte osinditi de Dumnezeu. Dar si duhovnicul la care mergem ne va socoti că vom face la fel si cu el. Iar noi obisnuindu-ne să trecem de la unul la altul, nu vom inceta niciodată să iscodim, ca să aflăm stilpnici, sau zăvoriti, sau isihasti, si să mergem la ei să ne mărturisim si să ne facem necredinciosi tuturor si să nu propăsim, ci să cădem si mai mult in osindă. De aceea sirguieste-te să rămii fără sovăială pină la moarte la duhovnicul la care te-ai mărturisit de la inceput si să nu te smintesti de el, chiar dacă ai vedea că desfrinea-ză, căci tu nu te vei vătăma niciodată. Pentru că, precum am spus, de-1 vei dispretui pe acela, si vei merge la altul, te vei face pricină de multe sminteli si vei judeca la fel si pe toti ceilalti si vei deschide intru tine cale de pierzanie. Ci, Doamne, Doamne, izbăveste-ne pe noi de toată necredinta si iscodirea si ne acoperă cu harul Tău cel dumnezeiesc.