Home » 2010 » August » 7 » Modul de actualizare al principiilor morale
3:04 PM
Modul de actualizare al principiilor morale
Dacă adevărurile de credinţă şi principiile morale fac parte din tradiţia
sau theologia perennis, modul în care
ele sunt actualizate pentru fiecare generaţie se schimbă. În acest sens trebuie
să înţelegem cuvintele Sfântului Apostol Pavel „Cu iudeii am fost ca un iudeu,
ca să dobândesc pe iudei, cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu
sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege; cu cei ce n-au Legea, m-am
făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără legea lui Dumnezeu, ci având legea
lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce nu au Legea (…) tuturor toate m-am
făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Cor. 9, 20-23).
Aceste declaraţii ne aşează
în prezenţa unui aspect foarte important al teologiei pastorale şi, în acelaşi
timp, a unei responsabilităţi decisive pentru Teologia morală, care trebuie să
fie actuală şi să ţină cont de situaţia morală şi spirituală a timpului
prezent.
Pentru a înţelege mai bine modul în care Teologia morală trebuie să fie
actualizată, este bine să ne amintim că realitatea credinţei determină o
anumită înţelegere de sine, adică o cunoaştere de sine în lumina Revelaţiei lui
Dumnezeu. Dar omul, aşezat înaintea lui Dumnezeu, nu este o „tabula rasa”, nu
se aseamănă cu o foaie albă pe care Dumnezeu ar scrie în mod simplu cuvântul
său sau cu un vas gol ce ar putea fi umplut din afară. În acest sens actul
credinţei, ca şi faptele morale sunt intim legate de capacitatea aperceptivă a
omului, , de modul în care el îşi reprezintă lucrurile, mod ce implică desigur
concepte ale cunoaşterii generale şi ale cunoaşterii de sine. Teologia morală
nu poate să înlăture aceste concepte, ci trebuie să le clarifice şi să le
transforme în lumina credinţei de totdeauna a Bisericii. Înseşi conceptele
fundamentale ale moralei creştine ca: persoană, responsabilitate, libertate,
rău, păcat, virtute, asceză, contemplaţie trebuie să fie traduse din nou în
contextul cultural şi spiritual de astăzi. Acest principiu al actualizării care
ţine cont atât de realitatea credinţei subiective cât şi de conceptele prin
care ea se exprimă în diferitele epoci ale istoriei Bisericii ar trebui să
devină criteriu pentru fiecare teolog. Astfel el riscă să facă o teologie fără
viaţă, care nu poate să vorbească în limba contemporanilor săi sau să trăiască
o „viaţă” în afara sensului ei teologic.
