Monday, 2017-09-25, 9:41 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Teologie Morala

Home » 2010 » August » 7 » Gravitatea păcatului
2:13 PM
Gravitatea păcatului

   Păcatul apare ca o destrămare a chipului şi asemănării cu Dumnezeu în noi, ca o monstruozitate. Păcatul este o împotrivire a noastră faţă de voinţa lui Dumnezeu, exprimată prin legea morală, împotrivire izvorâtă din neîncrederea în Dumnezeu şi din mândrie; e o separaţie de Dumnezeu, izvorul fiinţei noastre a tuturor, o renunţare la El şi la harul Său. Este pretenţia de a trăi independent de Dumnezeu, dorinţa şi intenţia de a câştiga desăvârşirea şi fericirea singur, rupând legătura cu Dumnezeu. Păcătosul pune în locul lui Dumnezeu pe altcineva, fie pe sine însuşi, fie una sau mai multe creaturi.

          Orice păcat apare ca o îndepărtare de Dumnezeu şi o întoarcere neorânduită spre craeturi, iar aceasta înseamnă părăsirea izvorului adevărat al fericirii pentru fântânile secate ale creaturilor.

          Orice păcat constituie o ofensă gravă adusă lui Dumnezeu, o necinstire a majestăţii Sale nemărginite, o nesocotire a puterii Sale supreme, un atentat contra proniei Sale. Toate acestea îl încarcă pe autorul lor de vină şi-i atrag o pedeapsă dreaptă de la Dumnezeu.

          Ca ofensă adusă lui Dumnezeu, păcatul este, în acelaşi timp, o nerecunoştinţă sfruntată faţă de Cel ce şi-a arătat iubirea Sa în mod desăvârşit în lucrarea creaţiei, a proniei şi îndeosebi a mântuirii (Rom. 2,4).

          Păcatul mai este şi o cădere a noastră din demnitatea proprie, o nesocotire a menirii noastre veşnice şi a valorilor pe care le purtăm cu noi. Păcătosul abuzează de aceste bunuri spre satisfacerea egoismului său fără Dumnezeu, care-l orbeşte în aşa măsură că nu-şi mai dă seama că purtarea sa contrazice menirea sa morală. Devine, astfel, un slujitor-rob al creaturii; cade sub stăpânirea plăcerilor; libertatea îi este înlănţuită de patimi; îşi caută satisfacerea acolo unde nu-i însă decât necaz, robie, dezamăgire.

          În acest sens, Fericitul Augustin vorbeşte de păcat ca despre „o iubire de sine până la dispreţul lui Dumnezeu”, opunându-l virtuţii, care este „iubirea lui Dumnezeu până la dispreţul de sine”.

          Gravitatea păcatului reiese şi din urmările dezastruoase pe care le produce. Chipul lui Dumnezeu în noi alterează: raţiunea se întunecă, inima se perverteşte şi voinţa slăbeşte pentru că nu se mai orientează spre Dumnezeu, Binele suprem. Deci natura spirituală a noastră este alterată, deşi nu total distrusă.

          Dar gravitatea păcatului nu stă numai în urmările dezastruoase pe care le are asupra celui ce păcătuieşte, ci mai ales în cele pe care le cauzează semenilor săi. Căci nu există păcat prin care să nu fie lezat în vreun fel aproapele nostru. Majoritatea suferinţelor sunt pricinuite de cei stăpâniţi de păcatele mândriei, lăcomiei, invidiei, urii, mâniei, desfrânării, lenei etc.
Views: 466 | Added by: PortalOrtodox | Tags: Gravitatea păcatului | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2017