Conştiinţa morală, aşa cum am văzut din cele spuse până aici, este o
manifestare integrală a sufletului, o realitate la care participă toate
puterile spirituale: voinţa, sentimentul şi raţiunea. De aceea filosofia
scolastică făcea distincţie între nucleul moral al conştiinţei, numită în
greacă_____________, şi conştiinţa morală propriu-zisă, numită___________.
Nucleul conştiinţei morale este un dat ontologic, dar în formarea şi
structurarea sa intră elemente voluntare, afective şi intelectuale, dar şi
elemente de natură istorică şi socială.
a) Ca elemente voluntare ale
conştiinţei morale pot fi considerate înclinaţiile sau tendinţele spre cunoaşterea
şi săvârşirea binelui în opoziţie cu înclinaţiile imorale care ne orientează
spre rău.
b) Elementele afective ale
conştiinţei morale sunt foarte complexe şi se caracterizează prin absenţa
intereselor şi dorinţelor egoiste la cel care le posedă. Principalele elemente
afective ar fi: iubirea dezinteresată a binelui şi repulsia faţă de rău;
respectul datoriei şi al valorilor morale în general; bucuria ce se naşte din
iubirea şi respectul faţă de legea şi valorile morale ca şi remuşcarea pentru
nerespectarea lor.
c) Elementele intelectuale
ale conştiinţei morale pot fi considerate cunoaşterea legii şi a valorilor
morale, ca şi aprecierea faptelor şi intenţiilor în lumina acestor valori. Din
punct de vedere psihologic, cunoaşterea legii şi a valorilor morale, ca şi
aprecierea faptelor şi a intenţiilor, se realizează atât sub forma unor
intuiţii spontane şi neexprimate, cât şi sub formă de gânduri discursive
formulate în concepte, indicaţii şi raţionamente morale. Raţionamentele morale
sunt teoretice când exprimă adevăruri morale, şi practice când exprimă precepte
morale. Primele se formulează la modul indicativ şi ne ajută să facem
distincţia clară dintre bine şi rău. Ultimele se formulează la modul imperativ
şi constituie principiile călăuzitoare ale activităţii morale.
d) Am arătat mai sus că
în formarea şi structurarea conştiinţei morale un rol important îl au şi
elementele de natură istorică şi socială. Datele istorice confirmă faptul că
nucleul conştiinţei morale este constitutiv omului, indiferent de epoca
istorică în care trăieşte, însă conţinutul ei este variabil şi se concretizează
în ceea ce numim, în general, moravurile sociale. De-a lungul timpului acestea
s-au transformat mereu, aşa cum s-au transformat şi instituţiile care le
susţineau, influenţând mereu, într-un sens pozitiv sau negativ, atât conţinutul
conştiinţei morale, cât şi factorii care determină sau, mai precis,
înfluenţează şi stimulează formarea conştiinţei morale.
